Am revenit. Din pacate. Ce sa va spun. Am crezut ca am aterizat pe o planeta diferita, o planeta civilizata, o planeta educata. Desigur lasand deoparte faptul ca trei sferturi , poate chiar si mai mult, din populatia orasului Lyon nu stiau engleza. Super-marketuri ieftine, tigari exagerat de scumpe, si amenzi pentru mizerie de te doare capul.

Orice produs in supermarket , era doi euro sau mai putin , desigur exceptand alcoolul. Bax de apa minerala un euro si jumatate. Lapte un euro. Mezeluri un euro si ceva. In schimb, nu gaseai tigari de cumparat la nici un supermarket sau benzinarie. Aveau magazine speciale numite Tabac , unde iti puteai cumpara tigari la minunatul pret de 5-6 euro. Si amenda pentru un muc de tigare aruncat pe jos era intre 500 si 1000 de euro.

Oameni civilizati domne’ , ce sa mai. Intrai in orice magazin, chit ca cumparai ceva, chit ca nu, de la intrare de intampina un Bonjour cald. Mall-ul dansilor, era hangar pe langa chioscul numit Mall de la noi. In centru se afla o fantana , si de acolo plecau patru alee , toate “indopate” cu magazine , fiecare avand o lungine de circa 1 km.

Plecarea a fost de la Baneasa, deci cand am ajuns acolo va dati seama ca a fost un soc. WOW uite un aeroport, nu Baneasa. Baneasa nu e aeroport si punct. La Baneasa te duce cu un autobuz la avion. La Baneasa stai la coada la control o ora. La Baneasa e aglomeratie. Acolo iese un tunel din cladire care se lipeste de usa avionului. Acolo stai la control 5 minute maxim, indiferent de coada. Acolo e aeroport.

La ei, dupa ora doua daca te duceai sa mananci undeva, nu gaseai nimic. La ora doua fix, ei opresc servirea cu mancarea la orice terasa/restaurant. Cu greu am gasit o zi ceva de mancare la doua si zece.

Lyon`ul e un oras linistit. Nu tu teribilisti, nu tu pustani plini cu “adrenalina”. Sau cel putin nu se manifesta in public. Din cate am vazut au foarte putine baruri de noapte, foarte putine cluburi. Noaptea strazile sunt goale.

Lyon`ul e strabatut de doua rauri. Si ce s-au gandit oamenii? S-au gandit ca daca malurile raului sunt betonate, frumos aranjate, de ce sa nu faca ei parcari pe malul raului. Si asa au facut. Desigur , nu cred ca au masini cat avem noi, bucurestenii. Dar totusi, se poate.

Partea aceasta e pentru Andrei, ca stiu ca are probleme cu metroul de la noi. Acolo erau 4 linii de metrou, dintre care pe o linie era un metrou fara conductor. Metroul parcurgea o statie lunga in 1 minut, si una medie in circa 45 de secunde. Si venea cate un metrou la fiecare 1-2 minute . Doua minute la “rush-hour”. Mai mentionez ca la autobuz, tramvai si alte mijloace in comun de suprafata, iesea de sub respectivul mijloc de transport, o rampa pentru oameni in scaun cu rotile.

Si totusi, majoritatea “lyon`ezilor” se deplasau pe biciclete, inchiriate de la anumite puncte ale orasului. Tin sa mentionez ca un bilet pentru toate mijloacele in transport, pentru o zi intreaga, costa patru euro si patruzeci de euro`centi. Mai mentionez ca aveau lifturi, pana si la metrou. Si nu, nu se inghesuia lumea la ele, cum ar face romanii.

In rest ce sa va zic. Femeile nu erau nici prea frumoase, nici prea urate, dar se imbraca genial. Nu o sa vezi fete cu “buricul gol” daca au 5 perechi de colacei pe burta. Nu o sa vezi femei in fusta , daca nu au picioare superbe. Nu o sa vezi femei imbracate urat si punct.

Ce diferenta!